MOȘTENIREA MOTORA
Două Secole de Curaj Moral
1823–1970
Din inima Munților Apuseni, din Câmpeni, un sat care a crescut eroi, se ridică povestea familiei Motora. De la rezistența spirituală împotriva imperiului, prin bisericile, școlile și fundația unui preot ctitor, până la salvarea a 608 de suflete în anii Holocaustului: trei generații, o singură cronică a curajului moral.
Preot Vasile Motora
Tribunul din Munți
Duhovnic al munților și stâlp al comunității. Tribun al lui Avram Iancu în Revoluția de la 1848.
Preot Nicolae Motora
Ctitorul
Fiul lui Vasile. A ridicat biserici și școli, iar la bătrânețe și-a transformat averea într-o fundație de burse.
Colonel Sabin Motora
Dreptul între Popoare
Salvator a 608 de suflete. Recunoscut de Yad Vashem ca Drept între Popoare.
Tribunul din Munți
Preot Vasile Motora · 1823–1891
Tribun al lui Avram Iancu · Preot · Apărător al identității românești
Origini
Născut în 1823 la Câmpeni, care nu era un sat oarecare de munte, ci scaunul administrativ al Țării Moților. Aici amintirea libertăților vechi se lovea zilnic de iobăgie. A fi preot ortodox însemna a fi gardianul unui popor asediat: biserica era singura instituție românească rămasă în picioare.
Revoluția de la 1848
În anul revoluțiilor europene, Vasile Motora a răspuns chemării lui Avram Iancu. Ca tribun în Legiunea Auraria Gemina, rolul lui a fost de organizare și de sfat: a mobilizat bărbații din Câmpeni și Sohodol, a asigurat aprovizionarea și a stat între apropiații lui Iancu. Ca preot, a purtat grija duhovnicească a oamenilor.
Tribunii lui Iancu nu erau doar comandanți militari; erau conștiința vie a munților.
Rezistența Civilă, 1861
Diploma din octombrie 1860 a deschis o scurtă fereastră de liberalizare. La 19 mai 1861, Vasile Motora a stat în fruntea oamenilor veniți din mai multe comune ale cercului Câmpeni, adunați la cancelaria locală: nu recunosc o administrație formată fără consimțământul românilor. La 23 mai, guvernatorul Mikó Imre îi scria mitropolitului Andrei Șaguna că fapta lui e o primejdie pentru ordinea constituțională. Comisia trimisă să liniștească satele a eșuat.
Răspunsul mitropolitului Andrei Șaguna · 26 mai 1861
Șaguna a răspuns la 26 mai că Motora fusese conducătorul oamenilor doar în măsura în care încercase să împiedice izbucniri mai grave: un cleric al păcii creștine, fără «religie politică» agresivă. Cauza tulburărilor, spunea el, nu era agitația preoților, ci lipsa reprezentării românilor în administrație.
Educație și Persecuție
A construit o rețea de școli ortodoxe împotriva maghiarizării și a promovat «biblioteci populare cu subiecte istorice și geografice». În 1885, centenarul execuției lui Horea, Cloșca și Crișan a adus jandarmerie și armată în Câmpeni. La 62 de ani, a fost pus sub o supraveghere atât de strictă încât nu i se îngăduia să stea pe stradă în grup mai mare de trei; jandarmii amenințau cu moartea pentru simpla deținere de cărți românești venite de peste graniță.
Considerat o amenințare la stabilitatea Imperiului Austro-Ungar.
Ctitorul
Preot Nicolae Motora · 1850–1933
Preot · Educator · Militant național · Filantrop
CÂMPENI · 1850–1871
O punte între Apuseni și Mureș
Fiul preotului Vasile și al Samfirei Candrea, născut în casa parohială din Câmpeni. A studiat teologia la Sibiu, la Institutul «Andrei Șaguna», între 1868 și 1871. Viața lui leagă parohiile de munte ale tatălui de școlile, băncile și asociațiile românești ale Mureșului.
1883–1899
Școală și activism
Primele documente ferme îl arată capelan la Sohodol și notar al protopopiatului Câmpeni. În anii următori, slujirea lui trece constant dincolo de altar.
- 1883–1885Capelan la Sohodol și notar bisericesc al protopopiatului Câmpeni.
- 1891Vorbește la Sohodol împotriva unui proiect de lege privind azilele și grădinițele, pe care îl citește ca instrument de maghiarizare. Adunarea adoptă un protest.
- 1896Judecat la Alba Iulia după ce autoritățile găsesc printre cărțile sale un apel al studenților români din București. Presa tratează cazul drept proces politic.
- 1897–1898Între fondatorii institutului de credit «Zlăgneana» din Zlatna; în 1898 apare în comitetul de supraveghere.
- 1899Renovează școala românească din Sohodol, frecventată de aproximativ 80 de elevi.
SÂNGEORGIU DE MUREȘ · 1901–1928
O comunitate care rămâne
Numit preot la 21 ianuarie 1901, a păstorit acolo douăzeci și șapte de ani și a redeschis viața ortodoxă locală. Românilor ortodocși din Transilvania nu li se îngăduia atunci să ridice biserici decât din lemn. A ridicat-o pe cea din Sângeorgiu din cărămidă, în întregime din donațiile lui, cea dintâi de acest fel din Transilvania. Sfințită la 22 noiembrie 1909, cu nouă ani înainte de Unire, când o biserică nouă însemna o comunitate care rămâne.
15 AUGUST 1916 – 15 APRILIE 1917
Arestat și internat
La intrarea României în război, autoritățile austro-ungare l-au arestat și l-au internat la Câmpeni. A fost lovit în gara Sibiu și dus în lanțuri prin Turda. Listele clericilor persecutați îl includ în acest fenomen mai larg: preotul român era, prin definiție, suspect.
1909–1930
Averea făcută fundație
Membru pe viață al ASTREI din 1909. În 1917, în plin război, i-a încredințat un libel de depunere de 25.000 de coroane la Institutul «Albina»: nu o donație, ci un mecanism de burse.
- Capital inițial
- 25.000 de coroane
- Administrare
- ASTRA · Institutul «Albina»
- Beneficiari
- Elevi și studenți români, ortodocși și greco-catolici
- Continuare
- 100.000 lei, Consistoriul ortodox din Cluj, 1924
Marile lui donații au însumat un milion de lei: 300.000 pentru Cluj, 300.000 pentru Târgu-Mureș și 400.000 pentru Câmpeni.
1918–1928
Consiliu, școală, continuitate
La 17 noiembrie 1918 a fost ales vicepreședinte al Consiliului Național Român din Sângeorgiu; a intrat și în structurile cercuale Târgu-Mureș și județene Mureș-Turda. La 2 august 1921 a susținut înființarea unei școli primare românești de stat. A fost inaugurată la 23 septembrie 1928; era de față, la 78 de ani.
Dreptul între Popoare
Colonel Sabin Motora · 1892–1970
Ofițer de Jandarmerie · Drept între Popoare · Salvator a 608 de suflete
Tânărul Ofițer
Născut în 1892, tot în Câmpeni, Sabin Motora a urmat cariera militară în Jandarmeria Română. Format ca profesionist militar în perioada reconstrucției statului român după Primul Război Mondial, a urcat în grad până la Colonel.
Omul din spatele Uniformei
Dincolo de uniformă, Sabin era tată și soț, un om care cunoștea prețul vieții. Fotografiile de familie dezvăluie un bărbat cald, prezent, ancorat în valorile pe care le-a moștenit din neamul său.
Întunericul: Vapniarka
Holocaustul a fost perioada în care regimul nazist și colaboratorii săi au transformat ura în persecuție sistematică. Comunități întregi au fost despărțite de case și familii, deportate și ținute în locuri unde foamea, boala și frica deveniseră instrumente de control. În acest peisaj, orice gest de grijă putea reda unui om puțină demnitate.
La Vapniarka, lipsa hranei îi îmbolnăvea pe mulți dintre prizonieri. După numirea lui Sabin la conducerea lagărului, hrana s-a îmbunătățit, iar tratamentul din partea ofițerilor și jandarmilor s-a schimbat în bine. Prizonierilor li s-a permis să obțină alimente din piața locală și să păstreze legătura cu familiile.
Alegerea, martie 1944
A primit ordinul de a evacua prizonierii spre est, către forțele germane, un ordin care îi punea direct în fața morții.
A ales să nu se supună.
Format să respecte disciplina și ierarhia, Sabin a înțeles că datoria unui ofițer nu poate cere moartea unor oameni nevinovați. A organizat transferul celor 608 prizonieri spre vest, prin Grosulovo și apoi peste Nistru, până la Tighina. I-a încadrat ca angajați ai armatei, nu ca prizonieri politici, și a procurat transport feroviar spre lagărul de la Târgu-Jiu, unde au rămas în viață până la eliberarea din august 1944.
Insubordonarea în timp de război îi putea aduce pedeapsa cu moartea. Victoria lui morală a fost să-și folosească disciplina, autoritatea și curajul pentru viața altora.
suflete salvate
Recunoașterea
La 14 august 1988, Yad Vashem l-a certificat ca Drept între Popoare, unul dintre puținii români care au primit această onoare.
“Cine salvează o viață, salvează un univers întreg.”
Era un ofițer de carieră, format să respecte ierarhia și disciplina. Tocmai de aceea alegerea sa are o greutate aparte: și-a pus pregătirea, autoritatea și organizarea în slujba conștiinței și a refuzat un ordin care ar fi dus prizonierii spre germani. A fost o victorie morală tăcută, construită din răspundere și grijă.
Ultimii Ani
A murit în 1970, la Târgu-Mureș. Liniștit. Purtând în tăcere greutatea a ceea ce a văzut și a ceea ce a ales.
Moștenirea Instituțională
În 2005, Inspectoratul Județean de Jandarmi din Târgu-Mureș a fost redenumit "Colonel Sabin Motora" (Ordinul M.A.I. 678/2005). Deviza: LEX ET ORDO (Lege și Ordine).
LEX ET ORDO
Același Sat, Aceeași Întrebare
Toți trei s-au născut în același sat: Câmpeni, Alba. Toți trei au fost puși în fața aceleiași întrebări fundamentale:
Când statul cere complicitate la nedreptate, ce faci?
Vasile Motora
Vasile a ales rezistența culturală împotriva desființării imperiale.
Nicolae Motora
Nicolae a ales construcția: biserici, școli și o fundație care i-a supraviețuit.
Sabin Motora
Sabin a ales nesupunerea directă împotriva ordinelor genocidare.
Nu te pleca niciodată în fața ordinelor care îți cer să renunți la umanitate.
Acest site este dedicat memoriei lor de către urmașii lor.